sâmbătă, iulie 19, 2008

ADC*RO prima promoție

Prima generaţie de studenţi ai Şcolii de creaţie ADC*RO a absolvit cursurile care s-au derulat în perioada aprilie – iulie 2008.
Petrecerea de absolvire a primei promoţii de absolvenţi ai Şcolii de creaţie ADC*RO a avut loc în The Rooms pe 17 iulie şi a reunit 400 de invitaţi din industria românească de publicitate.
Adrian Constantin, Alexandru Tătaru, Bogdan Răileanu, Dan Pastia, Flavius Deheleanu, Ioana Movileanu, Iulia Corniciuc, Iulian Burcescu, Mihai Zahiu şi Sorin Dincea sunt cei zece studenţi care au fost rasplătiţi de ADC*RO prin returnarea taxei de participare la Şcoala de creaţie, pentru abilităţile demonstrate în timpul cursurilor şi al stagiilor din ultimele luni.
Petrecerea de absolvire a studenţilor Şcolii de creaţie ADC*RO a fost oferită de J&B şi a fost organizată cu sprijinul Pepsi şi al Apple(???).
Şcoala de creaţie ADC*RO este un proiect Art Directors Club România(ADC*RO) şi o iniţiativă a Uniunii Agenţiilor de Publicitate din România (UAPR).
Prima ediţie a fost organizată de Millenium Communication
Art Directors Club România (ADC*RO) are în vedere continuarea proiectului şi ia în considerare organizarea altor ediţii ale Şcolii.
Printre planurile ADC*RO se numără şi alcătuirea şi publicarea unui Anuar al industriei de publicitate din România.

Zăinescu părăsește The Group

Fondator și Managing Partner la New Media Agency, Zăinescu mai controla în New Media 25% din agentie, dupa ce în urmă cu un și jumătate, holdingul controlat de Zoltan Szigeti și Mihaela Nicola intra cu 50% in compania în care, tot atunci, Ciprian Stavar avea 25%.
Stăvar se alătura companiei în momentul în care New Media a batut palma cu The Group, însă a părăsit-o cu câteva luni mai devreme înaintea fondatorului. Partenerul lui Zăinescu punea atunci despărțirea de New Media pe seama unor rațiuni personale de relocare, alături de familia pe care o avea stabilită în Sibiu.
De fapt, se pare că în spatele motivațiilor celor 2 (Zăinescu și Stăvar), mai exista un nume - Vlad Stan, cel care teoretic încă, este la conducerea Navidoo.
Teoretic, pentru că zvonurile de pe piață, deși dezmințite de Stan, alimentează ideea că acesta ar fi pe picior de plecare din the group.
Zvonuri întărite și de concedierea unor angajați 'rebeli' de la Navidoo de către Zoltan Szigeti personal, în condițiile în care Managing Partenerul Stan este văzut din ce în ce mai rar în companie...
Zăinescu mai deține 50% din firma Direct Information & Communication. O altă afacere a sa de succes este serviciul online Comunicatedepresa.ro
Despre viitor, Alin Zăinescu spune că are un proiect în zona de servicii pe internet.

Succes tuturor!

marți, iulie 08, 2008

Căldură mare


Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius...
Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'.
Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit s-apropie de uşa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei.
Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică...
În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.

Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
D. : Dumneata spune-i c-am venit eu.
F. : Nu pot, domnule.
D. : De ce?
F. : E încuiată odaia.
D. : Bate-i să deschidă.
F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D. : Care va să zică, a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Amice, eşti... idiot!
F. : Ba nu, domnule.
D. : Zici că nu-i acasă.
F. : Ba-i acasă. domnule.
D. : Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Atunci e acasă.
F. : Ba nu, da n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
D. : Unde?
F. : În oraş!
D. : Unde?!
F. : În Bucureşti.
D. : Atunci să-i spui c-am venit eu.
F. : Cum vă cheama pe dv.?
D. : Ce-ţi pasă?
F. : Ca să-i spui.
D. : Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, daca nu ţi-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ţi spun; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat...
F. : Cine?
D. : Eu.
F. : Numele dv.?...
D. : Destul, atâta! mă cunoaşte dumnealui... suntem prieteni...
F. : Bine, domnule.
D. : Ai înţeles?
F. : Am înţeles.
D. : A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.
F. : Unde?
D. : Ştie dumnealui... Da să vie neapărat.
F. : Când?
D. : Când o putea.
F. : Prea bine.
D. : Ai înţeles?
F. : Am înţeles.
D. : A!... şi dacă vede pe amicul nostru...
F. : Care amic?
D. : Ştie dumnealui!... să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana... Nu uita!
F. : Se poate să uit?
D. : ...şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!... poate că s-ar fi putut... Ţine minte!
F. : Ţiu, domnule...
D. : ...deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui... Aşa să-i spui.
F. : Bine, domnule...
Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-ntoarce.
D. : A!...ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă?
F. : Care d. Costică?
D. : Stăpânu-tău.
F. : Care stăpân, domnule?
D. : Al tău... d. Costică.
F. : Pe stăpânu-meu nu-l cheama d. Costică, e propitar...
D. : Ei! şi dacă-i propitar?
F. : Îl cheamă d. Popescu.
D. : Şi mai cum?
F. : Cum, mai cum?
D. : Fireşte... Popescu, propitar... bine... şi mai cum?
F. : Nu pot să ştiu.
D. : Nu-l cheamă Costică Popescu?
F. : Nu.
D. : Nu se poate.
F. : Ba da, domnule.
D. : Apoi vezi?
F. : Ce să văz?
D. : Îl cheamă Costică?
F. : Ba, Mitică.
D. : Mitică?... peste poate!... Ce stradă e aici?
F. : Numarul 11 bis...
D. : Nu e vorba de 11 bis...
F. : A zis domnul că nu vrea să pună 13, că e fatal.
D. : N-are-a face 13... Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
F. : Strada Pacienţii...
D. : Strada Pacienţii?... imposibil!
F. : Nu, domnule, e strada Pacienţii.
D. : Atunci, nu e asta.
F. : Ba-i asta.
D. : Nu.
F. : Ba da.
D. : Eu caut din contră strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
F. : Aşa?
D. : Aşa.
F. : Atunci, nu e aici.
D. : Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod... este mustiriu, mo roc...
D. : Care mustiriu?
B. : Nu ştii la mine, mo roc...
D. : De unde l-ai luat?
B. : Ghe acolo, mo roc...
D. : Apoi, nu sunt eu?
B. : Ie! la domnu este, mo roc...
Domnul suie... Birjarul trage bice... Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D. : Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
B. : Ala nu ştii, mo roc...
O babă trece. Domnul opreşte birja.
Domnul: Mă rog, jupăneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
D. : Ei, aş!... Teribil e de ramolită!... Mână-nainte, birjar!
Birja porneşte, Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Baiatul: Strada Pacienţii...
D. : Eşti un prost!... Înainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi!
D. : Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
S. : Chiar asta e.
D. : Imposibil.
S. : Da domnule, asta e.
D. : ...la d. Popescu, numărul 11 bis...
S. : Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză.
D. : A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi!... Întoarce, birjar!

"Moftul român", 1901, 18 mai; vol. Momente (1901), Momente, schiţe, amintiri (1908)