luni, august 31, 2009

Ploaia si oamenii prosti

Astăzi a plouat puțin...
Prilej cu care am observat oamenii proști, cei care ne înconjoară, din ce în ce mai mulți...
O banala trecere de pietoni, undeva, în centru - mașinile care trec pe acolo, au modelat asfaltul în așa fel încât ploaia, cu sprijinul celor de la canalizările-veșnic-înfundate-care-nu-fac-față–precipitațiilor, a format o mare baltă.
Proștii, cei cu capul-între-urechi, în costumele lor de firmă, se îngrămădesc la marginea bordurii, gata să se arunce în fața mașinilor.
Mașinile trec, evident, prin baltă, stropesc bine proștii înșirați ca la expoziție. Si se face roșu pentru mașini și verde pentru pietoni... Proștii, cei cu capul-între-urechi, în costumele lor de firmă, deja stropiți de mașini, realizează că nu pot traversa băltoaca din fața lor, nicicum...
Și se întorc, murați bine, să caute alt loc de traversare, dar lăsând locul altor proști, aidoma lor...
Siderat, am urmărit acestă scenă, timp de 3-4 schimbări de semafor, neștiind dacă să râd, sau să mă întreb ai cui șefi or fi oamenii ăștia...

miercuri, august 12, 2009

nebunie

femeile pling, barbatii se uita...


Femeile plâng de-a lungul vieţii, în medie, echivalentul unui an şi patru luni, potrivit unui sondaj publicat pe express.co.uk.
Cercetătorii britanici au descoperit faptul că, de la naştere şi până la vârsta de 78 de ani, femeile plâng, în medie, 12.013 ore.
"Oboseala este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care adulţii şi bebeluşii plâng", a declarat Kathryn Crawford, purtătoarea de cuvânt a organizatorilor sondajului.
-------------------------
Barbatii petrec zilnic in jur de 43 de minute uitandu-se la zece femei diferite, arata un studiu, potrivit ziarului Telegraph.
259 de ore pe an, aproximativ 11 zile, barbatii stau si privesc femeile, adica intre 18 si 50 de ani acestia stau cu ochii pe reprezentantele sexului frumos aproximativ 11 luni si 11 zile.

sâmbătă, august 08, 2009

mail

în sera asta am primit un mail
unul din multele mailuri care circulă între oamenii cunoscuți sau nu, pe net...
nu-l pot corecta acum... dar mi-a plăcut asa cum e:


Casa Sufletului (alegorie):

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii.
Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.
Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie.
Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea.
Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite.
Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit.
Ce mare rusine!
Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun.
Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o.
Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita.
Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul.
În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete.
Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.

...