O piesă tot mai rară în gospodările moderne, borcanul de 10 kile, ăla care era umplut toamna de părinți, cu castraveciori, gogoșari sau murături asortate, avea și o viață activă în timpul primăverii...
Pentru că este iminent sezonul, iată și rețeta minunată a copilării nepervertite de sucurile chimice acide ale zilelor noastre:
- se culeg florile de soc, atât cât putem, fără să rupem pomul darnic
- facem rost de miere de albine - deja ar trebui să fie pe piață producția de salcâm de anul ăsta
sau, de mare nevoie, se pune 1 kg de zahăr
- 2-3 lămâi galbene, cu coajă groasă
- un vârf de cuțit de țaic aka drojdie de bere (merge și aia deshidratată)
- apă cât cuprinde borcanul fermecat
Ce trebuie să faci, e foarte simplu.
Pune florile de soc în borcan (eu nu le spăl, am doar grijă să nu pun și vietățile conlocuitoare), între o pătrime până la jumătate de borcan, în funcție de cât de concentrată dorești licoarea.
Se adaugă mierea aurie (ori zahărul), sucul de la lămâi - dar stai! nu arunca cojile - taie-le serpișori subțiri și lasă-le la macerat în borcanul în care torni apă doar cât să acopere conținutul.
A doua zi, completezi cu apă rece, amesteci bine (grijă mare să nu spargi recipientul), pui și drojdia la compoziție, îi legi gura cu un tifon, ștergar de bucătărie, ceva, și timp de 2-3 zile lași borcanul la loc călduț și însorit.
Nu uiți de el, îi mai amesteci conținutul dimineața și seara, mai guști puțin din el, să vezi când s-a făcut înțepăcioasă, și faci loc la frigider, pentru sticlele cu suc strecurat.
Dacă ai copii, nu o să ții prea mult frigiderul ocupat :)
Se servește rece, cu ponderație, să nu te prindă acceleratu'.
Face bine la stomac, la ochi, la ficat, la inimă, la piele, la câte și mai câte...
apple, macintosh, fotografie, photoshop, tipar, print digital, ștante, ziare, dtp in romania, blog, presă, muzica, politica, cultura, arte, teatru, design, publicitate, tv, strada, oameni, fete, flori...
miercuri, mai 21, 2014
luni, mai 19, 2014
Poezia străzii Franceze din Centrul Vechi
Proiectul „Strada prinde viaţă“ a fost iniţiat de agenţia Graffiti BBDO, cu sprijinul Policolor şi al Primărei Capitalei, şi face parte din evenimentele desfăşurate în cadrul Romanian Design Week (16-25 mai).
Un proiect interesant prin concept, dar, din punctul meu de vedere, deficitar la realizare...
Dar de ce oare ideile mărețe au o finalizare slabă?
Cum e posibil să scrii pe stradă o poezie pe care să nu o poți citi mergând normal?
Câte accidente pietonale se vor întămpla oamenilor care vor vrea să citească ce au scris oamenii de la graffiti pe caldarâm?
In fine, poate că asa a fost gândit proiectul, să te facă să mergi ca racul...
Iată și toate versurile, în ordinea firească a citirii:
Frumoasă poveste, nu?
BONJOUR MONSIEUR
BONJOUR MADAME
BINE-AŢI PĂŞIT PE MACADAM
MACADAM CUBIC SCOŢIAN
PE O STRADĂ FRANCEZĂ
DIN CENTRUL BUCUREŞTEAN
OFICIAL PRIMA STRADĂ PAVATĂ
Şi CANALIZARE ATESTATĂ
MERGI SIGUR
HOTĂRÂT
PE STRADA MEDIEVALĂ
PROBABIL CEA MAI VECHE DIN CAPITALÂ
O STRADA MISTERIOASĂ
DE MITURI CHINUITĂ
DE TERASE IUBITĂ
CU DENUMIREA MEREU DIFERITĂ
DE LA ULIŢA DOMNEASCĂ
LA ULIŢA IŞCLICARILOR
LA CAROL ŞI IULIU MANIU
STRADA DIN FAŢA DUMNEAVOASTRĂ
A AVUT DE TRAS
PÂNĂ LA ULIŢA FRANŢUZEASCĂ
DE LA UN CONSUL FRANCEZ
A PRIMIT NUMELE DE BOTEZ
UN NUME DESEORI DEFĂIMAT
PE CARE CU GREU L-A PĂSTRAT
CU FAIMĂ DE STRADA BÂNTUITĂ
ŞI TOTUŞI DELOC OCOLITĂ
DE TURIŞTI ŞI CĂLĂTORI
BICICLIŞTI SAU PIETONI
AICI GĂSEŞTI
PALATUL POŞTELOR
ACUM NUMIT MUZEUL ISTORIILOR
BISERICA SFÂNTUL DUMITRU
ŞI O SEMINŢĂRIE CU UN ASPECT DE FARMACIE
DACĂ TE LAŞI CONDUS DE POVEŞTI
ŞI LA NR. 13 NIMEREŞTI
AFLI DE PATRONUL STAVRACHE
CARE CHINUIA FIECARE COPIL ÎN PARTE
SAU DE SPITALUL CARE VINDEA
ORGANE ÎN INCINTA INSTITUTULUI DE RECUPERARE
SUNT MITURI ŞI LEGENDE
CINE LE MAI CREDE?
STRADA E O-NVINGĂTOARE
URMAŞA UNUI INCENDIU MARE
AŞA CĂ BUCURĂ-TE DE PLIMBARE
Păcat că nu le-a dat prin cap să scrie povestea invers, ca să o poți citi mergând...
Păcat, graffiti și policolor, păcat!
Un proiect interesant prin concept, dar, din punctul meu de vedere, deficitar la realizare...
Dar de ce oare ideile mărețe au o finalizare slabă?
Cum e posibil să scrii pe stradă o poezie pe care să nu o poți citi mergând normal?
Câte accidente pietonale se vor întămpla oamenilor care vor vrea să citească ce au scris oamenii de la graffiti pe caldarâm?
In fine, poate că asa a fost gândit proiectul, să te facă să mergi ca racul...
Iată și toate versurile, în ordinea firească a citirii:
Frumoasă poveste, nu?
BONJOUR MONSIEUR
BONJOUR MADAME
BINE-AŢI PĂŞIT PE MACADAM
MACADAM CUBIC SCOŢIAN
PE O STRADĂ FRANCEZĂ
DIN CENTRUL BUCUREŞTEAN
OFICIAL PRIMA STRADĂ PAVATĂ
Şi CANALIZARE ATESTATĂ
MERGI SIGUR
HOTĂRÂT
PE STRADA MEDIEVALĂ
PROBABIL CEA MAI VECHE DIN CAPITALÂ
O STRADA MISTERIOASĂ
DE MITURI CHINUITĂ
DE TERASE IUBITĂ
CU DENUMIREA MEREU DIFERITĂ
DE LA ULIŢA DOMNEASCĂ
LA ULIŢA IŞCLICARILOR
LA CAROL ŞI IULIU MANIU
STRADA DIN FAŢA DUMNEAVOASTRĂ
A AVUT DE TRAS
PÂNĂ LA ULIŢA FRANŢUZEASCĂ
DE LA UN CONSUL FRANCEZ
A PRIMIT NUMELE DE BOTEZ
UN NUME DESEORI DEFĂIMAT
PE CARE CU GREU L-A PĂSTRAT
CU FAIMĂ DE STRADA BÂNTUITĂ
ŞI TOTUŞI DELOC OCOLITĂ
DE TURIŞTI ŞI CĂLĂTORI
BICICLIŞTI SAU PIETONI
AICI GĂSEŞTI
PALATUL POŞTELOR
ACUM NUMIT MUZEUL ISTORIILOR
BISERICA SFÂNTUL DUMITRU
ŞI O SEMINŢĂRIE CU UN ASPECT DE FARMACIE
DACĂ TE LAŞI CONDUS DE POVEŞTI
ŞI LA NR. 13 NIMEREŞTI
AFLI DE PATRONUL STAVRACHE
CARE CHINUIA FIECARE COPIL ÎN PARTE
SAU DE SPITALUL CARE VINDEA
ORGANE ÎN INCINTA INSTITUTULUI DE RECUPERARE
SUNT MITURI ŞI LEGENDE
CINE LE MAI CREDE?
STRADA E O-NVINGĂTOARE
URMAŞA UNUI INCENDIU MARE
AŞA CĂ BUCURĂ-TE DE PLIMBARE
Păcat că nu le-a dat prin cap să scrie povestea invers, ca să o poți citi mergând...
Păcat, graffiti și policolor, păcat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)