De mai multe ori

Mi-am amintit de tine
m-am gândit
m-am răzgândit
să mă eliberez
să te las în lanțurile
eliberării mele
provizorii...
Și-acum mă mai gândesc
dar
pare-mi-se
că m-am obișnuit
să te iubesc.
Serios!
Ce zici?
Să te mai părăsesc?
Într-un sertar micuț
întunecat, în ventricul
pulsând rar
a durere și amar?
Eh,
nu
te țin cu mine
până la sfârșitul
zilelor
și nopților.
Mi-am paginat
viața
cu numele tău
la începutul capitolelor
și paginile cu numere.
Cu fiecare gând
mi-a mai trecut o pagină.
Bine, hai că nu,
n-am să te părăsesc în gând ascuns.
O să mă mai gândesc
la tine
și mâine
și poimâine
și răspoimâine
și în fiecare zi
și în fiecare noapte,
până nu o
să mai rămână
din tine decât gândul.
meu.
Nu e ciudat,
nu te simți prost?
Că existența
ta
se reduce la
gândul meu?...

------------------

o poezie de Diana Vlase