A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti.
Demult, tare demult, în vremurile pe care noi nu le-am prins, se întâmpla povestea asta: se făcea că era un oraș mare, cu oameni mulți și cu câțiva croitori. Și ei, croitorii, făceau haine pentru oamenii cu bani mulți. Ii îmbrăcau adesea în haine colorate, ca să-i facă mai vizibili, mai frumoși, uneori le acopereau defectele, alteori le lăudau calitățile… sigur, în funcție de cât plătea fiecare.
Se mai întâmpa uneori ca oamenii, nemulțumiți sau plictisiți de haine, să schimbe croitorul, în căutare de fală mai mare sau din dorința de a fi mai vizibili.
Dar, inevitabil, la un moment dat, criza mondială lovi orașul!
Banii erau mai puțini, dar oamenii tot voiau hainele colorate, care să le arate fala.
Și unul dintre croitori, mai nebăgat în seamă și ignorat chiar de colegii lui mai vestiți, se sfătui cu soața și schimbă tarifele, ca să facă oferta mai interesantă. Și bine făcu: începu să aibă din ce în ce mai mulți clienți, stârnind în branșă, pe rând, mai multe stări: neîncredere, mirare, invidie - mai ales din partea croitorilor de lux care vedeau cum le pleacă clienții…
În acest timp sosi în oraș un nou pesonaj bogat și excentric - toaletele lui, de culoare magenta, prețuiau mulți bani, mai mulți decât cele verzi, roșii, albastre sau portocalii.
Iar croitorii fremătau, neștiind cum să-l ademenească pe bogatul nou venit.
Dar la zvonul că banii se vor duce către istețul croitor, croitorii cu renume se uniră într-o uneltire demnă de povești.
Începură să lanseze zvonuri, mai întâi la clienții lor iar apoi către lumea care voia să-i aculte, cum că micul croitoraș nu avea etică în afacere: ba că răscroia, ba că făcea buzunarele prea mari sau prea mici, ba că nu cosea toți nasturii pe costum, ba chiar că dădea înapoi bani din onorariu - toate astea în deplină înțelegere cu clienții cărora le făcea hainele...
Și cum deja vuia tot târgul, împăratul trimise să se cerceteze cu atenție cazul.
N-a fost ușor, vreo doi ani a cercetat omul de la Consiliul Coroanei pe la croitori, pe la oamenii făloși, că doar nu voia să atragă supărarea nimănui. Și la final a dat verdictul: 11 croitori mincinoși au fost prinși în vină și amendați.
Cu toate că nimeni nu a înteles de ce amenzile au fost reduse de la 4-8% din cifra de afaceri la doar 2,4-2,8%, croitorii nu s-au potolit - au vociferat, au plâns că sunt nevinovați, că ei nu iau, nu dau, nu mint, ba chiar au amenințat că nu mai discută cu stăpânirea...
Acum oamenii colorați, parte din ei făcuți hoți de croitorii ce i-au îmbrăcat au rămas cu un mare semn de întrebare: să se mai îmbrace oare la mincinoșii amendați?
Mai ales că Boier Magenta tot la istețul croitor își cheltui banii…
Ei, dragilor, am obosit și eu povestind atâtea - urmarea la o dată viitoare!
