accident de hamac

Se pare că după o anumită vârstă, rata accidentelor casnice crește procentul stupid al mortalității celor care nu apucă să se bucure de pensie.
Citeam undeva că cel mai mare risc este în baie: umezeală, abur, chestii alunecoase, căderi cu loviri la cap etc...
La mine, cel mai mare factor de risc îl prezenta pisica: de câte ori cobor scările, are o plăcere specială de a trece printre picioarele mele, exact la ultimele 5 trepte.
Astăzi, am mai identificat un posibil pericol...
Iată scenariul:
Un weekend deosebit, neamuri în vizită, care pleacă cu juma' de zi mai repede... ziua e frumoasă, frigiderul plin, prietenii sunt plecați, vizitele surpriză au picat și ele, așa că se conturează perspectiva unui grătar solo - mai sunt și zile din-astea :)...
Așadar, e făcut grătarul (cel mai bun grătar din lume®), încet, metodic, cu muzica potrivită și licorile aferente...
Mănânc singur, încerc să găsesc ceva la teve care să se potrivească, nu găsesc, rămân la muzica de la calculator.
Berea e rece, bună (de ce am zis oare că nu mai beau bere?), păcat că nu am cu cine închina paharul.
E soare, cald și nu se aud decât păsărelele prin curte...
Franț și Scandi lenevesc și ei în curte, aproape nas-în–nas.
Și eu?... Păi io am hamac! Roșu!
Aprind o țigare (pipa nu merge în hamac, poate în balansoar - când voi avea unul), îmi găsesc locul și balansul... ce bine e pe lume și ce puțin îți trebuie să fii fericit! Într-un final, adorm - previzibil, nu?
Însă trezirea e brutală și ce naiba am în gură - pământ? Sunt pe burtă, hamacul îmi vine în cap, pisica și câinele se urmăresc pe spatele meu ca pe un circuit... trec câteva secunde până pot instaura iarăși ordinea în curte: pisica în casă, câinele pe preșul din fața ușii, întorc la loc hamacul și mă scutur de frunze și praf... pagubele sunt minore, doar paharul de bere s-a vărsat iar tricoul are o pată de noroi-cu-bere-și-frunze. Pulsul mi-a revenit la normal.
Când mă duc să mă schimb, în casă cântă Aerosmith - Livin'On The Edge.
Ce potriveală, în micul meu univers :)
Acum e iarăși pace, animalele mă privesc parca cu un oarecare reproș că am strigat la ele.
Până la urmă, să cazi din hamac, parcă nu e așa un fapt periculos.
...De ce oare am scris atât?...