Pentru că este iminent sezonul, iată și rețeta minunată a copilării nepervertite de sucurile chimice acide ale zilelor noastre:
- se culeg florile de soc, atât cât putem, fără să rupem pomul darnic
- facem rost de miere de albine - deja ar trebui să fie pe piață producția de salcâm de anul ăsta
sau, de mare nevoie, se pune 1 kg de zahăr
- 2-3 lămâi galbene, cu coajă groasă
- un vârf de cuțit de țaic aka drojdie de bere (merge și aia deshidratată)
- apă cât cuprinde borcanul fermecat
Ce trebuie să faci, e foarte simplu.
Pune florile de soc în borcan (eu nu le spăl, am doar grijă să nu pun și vietățile conlocuitoare), între o pătrime până la jumătate de borcan, în funcție de cât de concentrată dorești licoarea.
Se adaugă mierea aurie (ori zahărul), sucul de la lămâi - dar stai! nu arunca cojile - taie-le serpișori subțiri și lasă-le la macerat în borcanul în care torni apă doar cât să acopere conținutul.
A doua zi, completezi cu apă rece, amesteci bine (grijă mare să nu spargi recipientul), pui și drojdia la compoziție, îi legi gura cu un tifon, ștergar de bucătărie, ceva, și timp de 2-3 zile lași borcanul la loc călduț și însorit.
Nu uiți de el, îi mai amesteci conținutul dimineața și seara, mai guști puțin din el, să vezi când s-a făcut înțepăcioasă, și faci loc la frigider, pentru sticlele cu suc strecurat.
Dacă ai copii, nu o să ții prea mult frigiderul ocupat :)
Se servește rece, cu ponderație, să nu te prindă acceleratu'.
Face bine la stomac, la ochi, la ficat, la inimă, la piele, la câte și mai câte...
